ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005
privind protectia mediului
EMITENT: Â Â Â Â GUVERNUL Â
PUBLICAT ÃŽN: MONITORUL OFICIAL nr. 1.196 din 30 decembrie 2005
Data intrarii in vigoare: 29 Ianuarie 2006
     Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastrã în procesul de integrare europeanã, este imperios necesarã adoptarea, în regim de urgenta, a prezentului act normativ, în baza cãruia sa poatã fi adoptatã legislaţia subsecventa în domeniul protecţiei mediului şi
  Ţinând cont de necesitatea creãrii cadrului unitar prin care se statueazã principiile care guverneazã intreaga activitate de protecţie a mediului şi care traseaza direcţiile de reglementare a activitãţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltãrii durabile, elemente care vizeazã interesul public şi care constituie situaţii de urgenta extraordinare.
  În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
  Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta:
    CAP. I
  Principii şi dispoziţii generale
    ART. 1
  Obiectul prezentei ordonanţe de urgenta îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societãţii.
    ART. 2
  În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificatie:
  1. accident ecologic - eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevãzute deversari/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub forma de vapori sau de energie rezultate din desfãşurarea unor activitãţi antropice necontrolate/bruste, prin care se deterioreazã sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
  2. acte de reglementare - avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sãlbatice non-CITES, permis CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic, autorizaţie/autorizaţie integrata de mediu, autorizaţie privind activitãţile cu organisme modificate genetic;
  3. acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului; acordul de mediu reprezintã decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului;
  4. acordul de import pentru organisme modificate genetic - act tehnico - juridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, care da dreptul titularului sa realizeze o activitate desfasurata cu organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta poate avea loc, conform legislaţiei specifice;
  5. arie/sit - zona definitã geografic exact delimitata;
  6. arie naturala protejata - zona terestra, acvatica şi/sau subterana, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care exista specii de plante şi animale sãlbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, ştiinţificã sau culturalã deosebita;
  7. arie specialã de conservare - arie de interes comunitar desemnatã printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicãrii mãsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stãri favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populatiilor speciilor pentru care a fost desemnatã;
  8. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematica, documentata, periodicã şi obiectivã a performantei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:
  a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
  b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi tintelor de mediu ale organizaţiei;
  9. autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritãţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activitãţi existente sau a unei activitãţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune;
  10. autorizaţie integrata de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritãţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii;
  11. autorizaţie privind activitãţi cu organisme modificate genetic - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementeazã condiţiile privind introducerea deliberata în mediu şi pe piata a organismelor modificate genetic sau utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
  12. autoritate competenta pentru protecţia mediului - autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului sau, dupã caz, autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", precum şi Garda Nationala de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
  13. avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protecţia mediului:
  a) avizul de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptãrii;
  b) avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activitãţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, încetarea activitãţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumarii acestora de cãtre pãrţile implicate în situaţiile menţionate anterior;
  c) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a ingrasamintelor chimice;
  d) aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de flora şi fauna salbatica în planul sau programul supus adoptãrii;
  14. bilanţ de mediu - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activitãţii, în vederea cuantificãrii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifica un impact semnificativ, bilanţul se completeazã cu un studiu de evaluare a riscului;
  15. biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica, interspecifica şi diversitatea ecosistemelor;
  16. biotehnologie - aplicaţie tehnologicã în care se utilizeazã sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
  17. biotehnologie moderna - aplicarea în vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulara, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorãrii traditionale, care inlatura barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetica;
  18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activitãţi şi a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul sau:
  a) tehnicile se referã deopotrivã la tehnologia utilizata şi modul în care instalatia este proiectata, construitã, intretinuta, exploatatã, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare;
  b) disponibile se referã la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacã aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici sa fie accesibile operatorului;
  c) cele mai bune - se referã la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul sau;
  19. deseu - orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifica privind regimul deşeurilor, pe care deţinãtorul îl arunca, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
  20. deseu reciclabil - deseu care poate constitui materie prima într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
  21. deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;
  22. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau productivitatii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitãţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea şi valorificarea lor deficitara, ca şi prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului;
  23. dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitãţilor prezentului, fãrã a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitaţi;
  24. echilibru ecologic - ansamblul starilor şi interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideala a acestuia;
  25. ecosistem - complex dinamic de comunitãţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interactioneaza într-o unitate funcţionalã;
  26. ecoturism - forma de turism în care principalul obiectiv este observarea şi constientizarea valorii naturii şi a traditiilor locale şi care trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
  a) sa contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
  b) sa utilizeze resursele umane locale;
  c) sa aibã caracter educativ, respect pentru natura - constientizarea turistilor şi a comunitãţilor locale;
  d) sa aibã impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
  27. efluent - orice forma de deversare în mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
  28. emisie - evacuarea directa sau indirecta, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibratii, caldura ori de zgomot în aer, apa sau sol;
  29. eticheta ecologica - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o brosura sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferã informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
  30. evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autoritarilor publice interesate de efectele implementarii planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultãri în procesul decizional şi asigurarea informãrii asupra deciziei luate;
  31. evaluarea impactului asupra mediului - proces menit sa identifice, sa descrie şi sa stabileascã, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sãnãtãţii oamenilor şi a mediului;
  32. evaluarea riscului - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizeazã analiza probabilitatii şi gravitatii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea mãsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
  33. exemplar - orice planta sau animal în stare vie sau moarta, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin pãrţi sau derivate din acestea, asa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mãrci sau etichete sau în orice alte situaţii;
  34. experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de cãtre autoritãţile competente în domeniu;
  35. habitat natural - arie terestra, acvatica sau subterana, în stare naturala sau seminaturala, ce se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
  36. habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care:
  a) este în pericol de dispariţie în arealul sau natural; sau
  b) are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datoritã faptului ca în mod natural suprafata sa este redusã; sau
  c) prezintã esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica şi pontica;
  37. habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trãieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic;
  38. informaţia privind mediul - orice informaţie scrisã, vizuala, audio, electronica sau sub orice forma materialã despre:
  39. infrastructura pentru informaţii spatiale - metadate, seturi de date spatiale şi servicii de date spatiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
  40. instalatie - orice unitate tehnica stationara sau mobila precum şi orice alta activitate direct legatã, sub aspect tehnic, cu activitãţile unitãţilor stationare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului;
  41. mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenta bunãstarea şi sãnãtatea omului;
  42. mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafata pãmântului în adancime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice;
  43. microorganism - orice entitate microbiologica, celulara sau necelulara, capabilã de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;
  44. monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluãrii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stãrii de calitate şi a semnificatiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicatiilor sociale ale schimbãrilor produse, urmate de mãsurile care se impun;
  45. monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolati, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
  46. organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiintelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin imperechere şi/sau recombinare naturala;
  47. plafon naţional de emisie - cantitatea maxima dintr-o substanta care poate fi emisã la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic;
  48. planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinantate de Comunitatea Europeanã, ca şi orice modificãri ale acestora, care se elaboreazã şi/sau se adopta de cãtre o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregãtite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedura legislativã, de cãtre Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
  49. plan de acţiuni - plan de mãsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de cãtre titularul activitãţii sub controlul autoritãţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectãrii prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluarii; planul de acţiune face parte integrantã din autorizaţia integrantã de mediu;
  50. poluant - orice substanta, preparat sub forma solida, lichidã, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie radiaţie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusã în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
  51. poluare - introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce prejudicii sãnãtãţii umane şi/sau calitãţii mediului, dãuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizãrii mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
  52. prejudiciu - o schimbare adversa cuantificabila a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabila a funcţiilor îndeplinite de o resursa naturala în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate sa survina direct sau indirect;
  53. proiect - documentaţie privind execuţia lucrãrilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajãri, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale;
  54. program pentru conformare - plan de mãsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de cãtre titularul activitãţii, sub controlul autoritãţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectãrii prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantã din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu;
  55. program operational sectorial - document aprobat de Comisia Europeanã pentru implementarea acelor prioritati sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar;
  56. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanta cu legislaţia ori cu practica nationala, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
  57. raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifica, descrie şi evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicãrii acestora şi alternativele sale rationale, luând în considerare obiectivele şi aria geograficã aferentã, conform legislaţiei în vigoare;
  58. raport de amplasament - documentaţie elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiazã starea amplasamentului, situaţia poluarii existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferã un punct de referinta şi comparatie la încetarea activitãţii;
  59. raport de securitate - documentaţie elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesarã pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activitãţilor care prezintã pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
  60. resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanã: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile - energie solara, eoliana, geotermala şi a valurilor;
  61. sistem de management de mediu - componenta a sistemului de management general, care include structura organizatoricã, activitãţile de planificare, responsabilitãţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
  62. sit de interes comunitar - arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care exista, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stãrii de conservare favorabilã a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenta reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversitatii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupa arii intinse de rãspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor, din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esentiali pentru existenta şi reproducerea acestora.
  63. specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
  a) periclitate, cu excepţia celor al cãror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctica; sau
  b) vulnerabile, speciile a cãror încadrare în categoria celor periclitate este probabila într-un viitor apropiat dacã acţiunea factorilor perturbatori persista; sau
  c) rare, speciile ale cãror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacã nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, risca sa devinã. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau
  d) endemice şi care necesita o atentie specialã datoritã caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stãrii de conservare
  64. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţioneazã asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenta pe termen lung atât distribuţia naturala, structura şi funcţiile acestuia, cat şi supravietuirea speciilor caracteristice;
  65. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţioneazã asupra unei specii şi care pot influenta pe termen lung distribuţia şi abundenta populatiilor speciei respective;
  66. substanta - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementãrilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
  67. substanta periculoasa - orice substanta clasificata ca periculoasa de legislaţia specifica în vigoare din domeniul chimicalelor;
  68. substanţe prioritare - substanţe care reprezintã un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosintelor de apa, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
  69. substanţe prioritar periculoase - substantele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind sa bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creeazã un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
  70. sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, realizatã sau utilizata ca element al unei activitãţi care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
  71. trasabilitate - posibilitatea identificarii şi urmãririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activitãţilor care implica astfel de organisme şi produse;
  72. utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau mãsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul;
  73. vecinãtatea ariei naturale protejate - zona din afarã limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de cãtre un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mãrimea şi/sau localizarea acestora;
  74. zona umeda - întindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stãtãtoare sau curgãtoare, dulce, salmastra sau sarata, inclusiv întinderea de apa marina a carei adancime la reflux nu depãşeşte 6 m.
    ART. 3
  Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenta sunt:
  a) principiul integrãrii politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;
  b) principiul precautiei în luarea deciziei;
  c) principiul acţiunii preventive;
  d) principiul reţinerii poluantilor la sursa;
  e) principiul "poluatorul plãteşte";
  f) principiul conservãrii biodiversitatii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
  g) utilizarea durabila a resurselor naturale;
  h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
  i) dezvoltarea colaborãrii internaţionale pentru protecţia mediului.
    ART. 4
  Modalitãţile de implementare a principiilor şi a obiectivelor strategice sunt:
  a) prevenirea şi controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitãţile cu impact semnificativ asupra mediului;
  b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
  c) corelarea planificarii de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
  d) efectuarea evaluãrii de mediu înaintea aprobãrii planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
  e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţialã a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
  f) introducerea şi utilizarea parghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
  g) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
  h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementãrile europene şi internaţionale în domeniu;
  i) stabilirea şi urmãrirea realizãrii programelor pentru conformare;
  j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrata a calitãţii mediului;
  k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
  l) menţinerea şi ameliorarea calitãţii mediului;
  m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
  n) încurajarea implementarii sistemelor de management şi audit de mediu;
  o) promovarea cercetãrii fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
  p) educarea şi constientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
  q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stãrii favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flora şi fauna salbatica ca parte integrantã a reţelei ecologice europene-Natura 2000;
  r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilitatii şi etichetarii organismelor modificate genetic;
  s) înlãturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteazã nemijlocit şi grav sãnãtatea oamenilor.
    ART. 5
  Statul recunoaşte oricãrei persoane dreptul la un "mediu sanatos şi echilibrat ecologic" garantand în acest scop:
  a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevãzute de legislaţia în vigoare;
  b) asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului;
  c) consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;
  d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autoritãţilor administrative şi/sau judecãtoreşti, dupã caz, în probleme de mediu;
  e) dreptul la despãgubire pentru prejudiciul suferit.
    ART. 6
  (1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
  (2) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale prevãd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaboreazã cu autoritãţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizãrii acestora.
    ART. 7
  (1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agentiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", iar controlul respectãrii mãsurilor de protecţia mediului se realizeazã de cãtre Garda Nationala de Mediu, precum şi de personalul specializat al autoritãţilor de protecţie a mediului şi persoanele împuternicite de autoritatea competenta, conform legislaţiei specifice în vigoare.
  (2) În perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii" autoritatea publica teritorialã pentru protecţia mediului este reprezentatã de Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii".
    CAP. II
  Procedura de reglementare
    ART. 8
  (1) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, dupã caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii.
  (2) În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitãţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritãţile competente pentru protecţia mediului respecta prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.
    ART. 9
  (1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
  (2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregãtirea şi adoptarea planurilor şi programelor.
  (3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontiera, suot stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionatã de existenta avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
    ART. 10
  (1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activitãţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmeazã sa deruleze sau sa fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situaţii care implica schimbarea titularului activitãţii, precum şi în caz de dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activitãţii, conform, legii.
  (2) În termen de 60 de zile de la data semnãrii/emiterii documentului care atesta încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), pãrţile implicate transmit în scris autoritãţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
  (3) Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevãzute la alin. (1) au caracter public.
  (4) Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritara în cazul procedurilor de: dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activitãţii.
  (5) Procedura de solicitare şi emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu se adopta prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
    ART. 11
  (1) Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activitãţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
  (2) Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului, evaluãrii impactului asupra mediului.
  (3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontiera şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (4) Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autoritãţile competente, potrivit legii.
    ART. 12
  (1) Desfãşurarea activitãţilor existente precum şi începerea activitãţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizeazã numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
  (2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activitãţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activitãţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementãrile de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului.
  (4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilitã prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (5) Autoritatea competenta pentru protecţia mediului negociaza cu titularul activitãţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandãrilor bilanţului de mediu.
  (6) Este obligatorie îndeplinirea mãsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
  (7) Activitãţile desfãşurate de structurile componente ale sistemului de apãrare, ordine publica şi securitate nationala sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.
    ART. 13
  (1) Mãsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii şi lista activitãţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
  (2) Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 14
  (1) Autorizaţia/autorizaţia integrata de mediu se emite dupã obţinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaţii, dupã caz, ale autoritãţilor competente, potrivit legii.
  (2) Funcţionarea fãrã autorizaţie de mediu este interzisã pentru activitãţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.
  (3) Funcţionarea fãrã autorizaţie integrata de mediu este interzisã pentru activitãţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii.
  (4) Titularul activitãţii are obligaţia de a informa autoritãţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizarii emisiilor de poluanti reglementati, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente.
    ART. 15
  (1) Autoritatea competenta pentru protecţia mediului emite, revizuieste şi actualizeazã, dupã caz, actele de reglementare.
  (2) Actele de reglementare se emit numai dacã planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activitãţile existente prevãd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, dupã caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementãrile în vigoare.
  (3) Titularii activitãţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competenta de protecţia mediului în derularea acestor proceduri.
  (4) Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competenta de protecţia mediului în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulatã.
    ART. 16
  (1) Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioada de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificãri ale respectivului plan sau program, conform legislaţiei specifice.
  (2) Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este valabil pana la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificãri ale condiţiilor în care a fost emis.
  (3) Acordul de mediu este valabil pe toatã perioada punerii în aplicare a proiectului. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacã lucrãrile de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepţia proiectelor cu finanţare externa pentru care acordul de mediu îşi pãstreazã valabilitatea pe toatã perioada desfãşurãrii acestora, pana la finalizarea investiţiei.
  (4) Autorizaţia de mediu este valabilã 5 ani, iar autorizaţia integrata de mediu este valabilã 10 ani.
  (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toatã perioada derulãrii programului/planului.
  (6) Perioada de valabilitate a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu nu poate depãşi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de acţiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) şi (5).
    ART. 17
  (1) Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, acordul de mediu şi autorizaţia de mediu se revizuiesc dacã apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii. În acest caz se poate cere şi refacerea evaluãrii impactului asupra mediului şi/sau a bilanţului de mediu.
  (2) Autorizaţia integrata de mediu se revizuieste în condiţiile prevãzute de legislaţia specifica privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii.
  (3) Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrata de mediu se suspenda de cãtre autoritatea competenta pentru protecţia mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de acţiuni, dupã o notificare prealabilã prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine pana la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendãrii, desfãşurarea proiectului sau activitãţii este interzisã.
  (4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competenta pentru protecţia mediului dispune, dupã expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, dupã caz.
  (5) Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfãşurãrii proiectului sau activitãţii sunt executorii de drept.
    ART. 18
  Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţioneazã de instanţele de contencios administrativ competente.
    ART. 19
  Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrata de mediu pentru activitãţile miniere care utilizeazã substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacitãţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an şi/sau dacã suprafata pe care se desfãşoarã activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promoveazã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 20
  (1) Autoritatea competenta pentru protecţia mediului, împreunã cu celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, dupã caz, asigura informarea, participarea publicului la deciziile privind activitãţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnatã la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificatã prin Legea nr. 86/2000 .
  (2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activitãţi se realizeazã conform legislaţiei specifice în vigoare.
  (3) Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilitã prin acte normative specifice.
  (4) Modalitãţile de realizare a participãrii publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legatura cu mediul se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (5) Accesul la justiţie al publicului se realizeazã potrivit reglementãrilor legale în vigoare.
  (6) Organizaţiile neguvernamentale care promoveazã protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu.
    ART. 21
  (1) Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului, programului, proiectului sau al activitãţii şi atestate de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, potrivit legii, realizeazã:
  a) evaluarea de mediu;
  b) evaluarea impactului asupra mediului;
  c) bilanţul de mediu;
  d) raportul de amplasament;
  e) raportul de securitate.
  (2) Procedura de atestare a persoanelor fizice şi juridice se stabileşte prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (3) Cheltuielile pentru elaborarea evaluãrii de mediu, evaluãrii impactului asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activitãţii.
  (4) Rãspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autoritãţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activitãţii, iar rãspunderea pentru corectitudinea lucrãrilor prevãzute la alin. (1) revine autorului acestora.
    ART. 22
  (1) Autoritãţile publice pentru protecţia mediului încaseazã sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
  (2) Taxele prevãzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 23
  (1) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului încaseazã, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrãrile şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activitãţilor pe care le desfãşoarã în limitele competentelor lor legale.
  (2) Nomenclatorul lucrãrilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (3) Autoritãţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevãzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se vãrsa la bugetul de stat.
  (4) Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (5) Disponibilitãţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reporteazã în anul urmãtor şi se utilizeazã cu aceleaşi destinaţii prevãzute la alineatul (3).
  (6) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului au dreptul sa primeascã şi sa utilizeze fonduri provenite din sponsorizãri şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, romane sau strãine, în condiţiile legii.
    CAP. III
  Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase
    ART. 24
  Activitãţile privind fabricarea, introducerea pe piata, utilizarea, depozitarea temporarã sau definitiva, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţara a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.
    ART. 25
  (1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizeazã conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mãrfurilor periculoase, la care România este parte.
  (2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restrictionate sau interzise la utilizare de cãtre anumite state sau de cãtre România se realizeazã în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
    ART. 26
  Autoritatea publica centrala şi autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autoritãţi publice abilitate prin lege, dupã caz, controleazã respectarea reglementãrilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase.
    ART. 27
  Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vama, autoritatea vamalã convoacã autoritãţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    ART. 28
  Persoanele fizice şi juridice care gestioneazã substanţe şi preparate periculoase au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa respecte prevederile art. 24 privind substantele şi preparatele periculoase;
  b) sa ţinã evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intra în sfera lor de activitate, şi sa furnizeze informaţiile şi datele cerute de autoritãţile competente conform legislaţiei specifice iu vigoare;
  c) sa elimine, în condiţii de siguranta pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediu, substantele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifica.
  d) sa identifice şi sa previnã riscurile pe care substantele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sãnãtatea populaţiei şi sa anunţe iminenta unor descãrcãri neprevãzute sau accidente autoritãţilor pentru protecţia mediului şi de apãrare civilã.
    CAP. IV
  Regimul deşeurilor
    ART. 29
  Gestionarea deşeurilor se efectueazã în condiţii de protecţie a sãnãtãţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
    ART. 30
  Controlul gestionãrii deşeurilor revine autoritãţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autoritãţi cu competente stabilite de legislaţia în vigoare.
    ART. 31
  Autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfãşoarã activitãţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta şi a celor specifice din domeniul gestionãrii deşeurilor.
    ART. 32
  (1) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natura, în scopul eliminãrii acestora, este interzisã.
  (2) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperãrii, se realizeazã în baza reglementãrilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 157/2005 .
  (3) Valorificarea deşeurilor se realizeazã numai în instalaţii, prin procese sau activitãţi autorizate de autoritãţile publice competente.
  (4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natura se realiza în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia nationala specifica în domeniu.
    ART. 33
  (1) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizeazã în conformitate cu prevederile legale specifice.
  (2) Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizeazã în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
    CAP. V
  Regimul ingrasamintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor
    ART. 34
  Ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifica în domeniul chimicalelor.
    ART. 35
  Regimul special de reglementare a ingrasamintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplica activitãţilor privind fabricarea, plasarea pe piata, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.
    ART. 36
  Autoritãţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa reglementeze regimul ingrasamintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
  b) sa organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calitãţii ingrasamintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
  c) sa verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentratiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.
    ART. 37
  Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, împreunã cu autoritãţile publice centrale pentru agricultura, silvicultura, sãnãtate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, dupã caz, supravegheazã şi controleazã aplicarea reglementãrilor privind ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât sa se evite poluarea mediului de cãtre acestea.
    ART. 38
  (1) Persoanele juridice care produc, stocheaza, comercializeazã şi/sau utilizeazã îngrãşãminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa producã, stocheze, comercializeze şi sa utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  b) sa nu foloseascã ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite mãsuri speciale de protecţie;
  c) sa administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, autoritãţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de baza melifera şi stuparit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare, dupã o prealabilã înştiinţare prin mass-media;
  d) sa aplice, în perioada infloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
  e) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte şi sa comercializeze ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranta şi folosire, în condiţii în care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, dupã caz;
  f) sa stocheze temporar ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.
  (2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piata a produselor de protecţia plantelor şi ingrasamintelor chimice au obligaţia sa solicite şi sa obţinã, în cazul în care legislaţia specifica prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice, în vederea producerii, comercializãrii şi utilizãrii acestora în agricultura şi silvicultura.
  (3) Obligaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.
    CAP. VI
  Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne
    ART. 39
  (1) Activitãţile care implica organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.
  (2) Activitãţile prevãzute la alin. (1) includ:
  a) utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
  b) introducerea deliberata în mediu şi pe piata a organismelor modificate genetic vii;
  c) importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
  (3) Activitãţile prevãzute la alin. (2) se desfãşoarã numai în condiţiile asigurãrii protecţiei mediului, precum şi a sãnãtãţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competenta.
    ART. 40
  (1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activitãţile cu organisme modificate genetic prevãzute la art. 39. alin. (2) lit. c).
  (2) În procesul decizional privind activitãţile de la art. 39. alin. (2), lit. b) şi c), autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului solicita avizele autoritãţilor publice centrale pentru agricultura, sãnãtate, siguranta alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consulta Comisia pentru Securitate Biologica şi asigura informarea şi participarea publicului.
  (3) În procesul decizional privind activitãţile prevãzute la art. 39. alin. (2) lit. a), autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului aplica procedura stabilitã prin legislaţia specifica privind microorganismele modificate genetic.
    ART. 41
  (1) Autorizaţiile privind introducerea deliberata în mediu şi pe piata a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice.
  (2) Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizeazã numai de cãtre persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
  (3) Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizeazã conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mãrfuri/mãrfuri periculoase, dupã caz, la care România este parte.
    ART. 42
  Autoritatea vamalã permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaboreazã cu autoritãţile publice centrale pentru protecţia mediului, agricultura, siguranta alimentelor, sãnãtate şi alte autoritãţi implicate, în conformitate cu legislaţia specifica.
    ART. 43
  Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activitãţile cu organisme modificate genetic au obligaţia sa se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilitatii, etichetarii, monitorizarii şi sa raporteze autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autoritãţi, dupã caz, rezultatele activitãţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.
    ART. 44
  Persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi care implica organisme modificate genetic au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa solicite şi sa obţinã acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activitãţile cu organisme modificate genetic, dupã caz;
  b) sa respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activitãţile cu organisme modificate genetic, dupã caz;
  c) sa opreascã activitatea sau sa schimbe condiţiile de desfãşurare, la solicitarea autoritãţii competente, dacã apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sãnãtãţii umane şi animale;
  d) sa rãspundã, potrivit prezentei ordonanţe de urgenta şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activitãţi;
  e) sa acopere costurile mãsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activitãţi;
  f) sa aplice mãsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activitãţile care implica organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    CAP. VII
  Regimul activitãţilor nucleare
    ART. 45
  Activitãţile în domeniul nuclear se desfãşoarã în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenta şi a reglementãrilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte.
    ART. 46
  (1) Acordul de mediu pentru o practica sau o activitate din domeniul nuclear se elibereazã înainte de emiterea autorizaţiei de cãtre autoritatea competenta de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare.
  (2) Autorizaţia de mediu se emite dupã eliberarea autorizaţiei de cãtre autoritatea competenta de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear.
  (3) Pentru instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 47
  (1) Controlul activitãţilor nucleare se realizeazã de autoritatea competenta în domeniul activitãţilor nucleare.
  (2) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii:
  a) organizeazã monitorizarea radioactivitatii mediului pe întregul teritoriu al tarii;
  b) supravegheazã, controleazã şi dispune luarea mãsurilor ce se impun în domeniul activitãţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
  c) colaboreazã cu organele competente în apãrarea impotriva dezastrelor, protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului.
    ART. 48
  Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfãşoarã activitãţi în domeniul nuclear, au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, sa solicite şi sa obţinã autorizaţia de mediu;
  b) sa aplice procedurile şi sa prevadã echipamentele pentru activitãţile noi, care sa permitã realizarea nivelului raţional cel mai scãzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi sa solicite şi sa obţinã acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, dupã caz;
  c) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevãzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise;
  d) sa menţinã în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substanţe radioactive;
  e) sa raporteze prompt autoritãţii competente orice creştere semnificativã a contaminarii mediului şi dacã aceasta se datoreazã sau nu activitãţii desfãşurate;
  f) sa verifice continuu corectitudinea presupunerilor fãcute prin evaluarile probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberarilor radioactive;
  g) sa asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranta pentru sãnãtatea populaţiei şi a mediului.
    CAP. VIII
  Conservarea biodiversitatii şi arii naturale protejate
    ART. 49
  (1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, împreunã cu alte autoritãţi publice centrale, dupã caz, elaboreazã reglementãri tehnice privind mãsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabila a componentelor diversitatii biologice.
  (2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
  (3) La proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmatã de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sãlbatice de flora şi fauna, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonitorizarea pana la îndeplinirea acestora.
  (4) Deţinãtorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturala protejata au obligaţia de a aplica şi/sau respecta mãsurile stabilite de autoritatea competenta pentru protecţia mediului.
    ART. 50
  (1) Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restrictii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.
  (2) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acorda în baza unei confirmãri emisã de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competenta pentru protecţia mediului
    ART. 51
  (1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului stabileşte lista siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specialã avifaunistica, pe care o transmite Comisiei Europeane la data aderãrii, împreunã cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit în parte.
  (2) Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeanã se aproba prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (3) Siturile de interes comunitar se declara prin ordin al autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar dupã recunoaşterea statutului lor de cãtre Comisia Europeanã devin arii speciale de conservare şi se declara prin hotãrâre a Guvernului.
  (4) Managementul siturilor de interes comunitar necesita planuri de management adecvate specifice sau integrate în alte planuri de management şi mãsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitãrii deteriorarii habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care afecteazã aria.
  (5) Pentru administrarea parcurilor naţionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specialã avifaunistice a cãror suprafata este mai mare de 4000 ha, se înfiinţeazã Agenţia Nationala pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversitatii, instituţie publica, în subordinea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, finanţatã din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridicã.
  (6) Structura organizatoricã, numãrul de personal, atribuţiile şi competentele Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversitatii, se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
    ART. 52
  (1) Respectarea prevederilor din regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.
  (2) În ariile naturale protejate şi în vecinãtatea acestora este interzisã:
  a) desfãşurarea programelor, proiectelor şi activitãţilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate sau care sunt susceptibile sa genereze un impact asupra acestora;
  b) schimbarea destinaţiei terenurilor;
  c) pasunatul şi amplasarea de stane şi locuri de tarlire;
  d) activitãţi comerciale de tip comerţ ambulant.
  (3) Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lângã interdicţiile prevãzute în planurile de management şi regulamente, sunt interzise:
  a) distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, construcţiile, imprejmuirile, barierele, plãcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajãri aflate în inventarul ariilor naturale protejate;
  b) aprinderea şi folosirea focului deschis în afarã vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de cãtre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
  c) abandonarea deşeurilor în afarã locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacã exista;
  d) accesul pe suprafata ariilor naturale protejate şi practicarea de sporturi în afarã drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate care utilizeazã carburanţi fosili;
  e) exploatarea oricãror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specialã ale parcurilor naturale. În parcurile naturale în afarã zonelor de conservare specialã, exploatarea oricãror resurse minerale neregenerabile este permisã numai dacã acest lucru este prevãzut în mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora.
  (4) Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesarã obţinerea avizului Natura 2000. Competentele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
    ART. 53
  (1) Introducerea pe teritoriul tarii, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante şi animale sãlbatice vii, fãrã acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii, este interzisã.
  (2) Exportul speciilor de plante şi animale din flora şi fauna salbatica se realizeazã pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES şi, respectiv, permisul CITES, pentru celelalte specii.
  (3) Competentele şi procedura de emitere a acordului de import/export plante şi/sau animale sãlbatice non-CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (4) Activitãţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piata interna a plantelor şi animalelor din flora şi fauna salbatica, terestra şi acvatica, sau a unor pãrţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspãta ori semiprelucrata, se pot organiza şi desfasura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autoritãţile publice judeţene pentru protecţia mediului.
    ART. 54
  Orice activitate de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate, legal constituite, precum şi la o distanta mai mica de 15 km fata de limita acestora, este strict interzisã.
    CAP. IX
  Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
    ART. 55
  (1) Protecţia apelor de suprafata şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunãtãţirea calitãţii şi productivitatii biologice ale acestora, în scopul evitãrii unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãţii umane şi bunurilor materiale.
  (2) Conservarea, protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii apelor costiere şi maritime urmãreşte reducerea progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Marii Negre impotriva poluarii, semnatã la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificatã prin Legea nr. 98/1992 .
    ART. 56
  (1) Activitãţile de gospodãrire şi protecţie a resurselor de apa şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
  (2) Reglementarea activitãţilor din punct de vedere al gospodãririi apelor şi controlul respectãrii prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizeazã de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, de gospodãrire a apelor şi de sãnãtate.
    ART. 57
  Autorizaţia de gospodãrire a apelor pentru activitãţile supuse legislaţiei din domeniul prevenirii şi controlului integrat al poluarii se emite în conformitate cu prevederile legale din acest domeniu şi se include în autorizaţia integrata de mediu.
    ART. 58
  Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa execute toate lucrãrile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice şi de ameliorare a calitãţii apei, prevãzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodãrire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi sa monitorizeze zona de impact;
  b) sa se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descãrcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
  c) sa amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi sa constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentala a apelor şi a zonelor de coasta;
  d) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri;
  e) sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafata;
  f) sa nu deverseze în apele de suprafata, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
  g) sa nu arunce şi sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coasta deşeuri de orice fel şi sa nu introducã în ape substanţe explozive, tensiune electrica, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
    CAP. X
  Protecţia atmosferei, schimbãrile climatice, gestionarea zgomotului ambiental
    ART. 59
  Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
  a) elaboreazã politica nationala şi coordoneazã acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia atmosferei, schimbãrile climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei fata de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sãnãtãţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;
  b) elabareaza, promoveazã şi actualizeazã Strategia nationala în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
  c) elaboreazã, promoveazã şi, dupã caz, actualizeazã Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
  d) coordoneazã elaborarea Programului naţional de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
  e) elaboreazã, promoveazã şi actualizeazã Strategia nationala privind schimbãrile climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice;
  f) asiguri integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera şi adaptarea la efectele schimbãrilor climatice în strategiile sectoriale;
  g) administreazã Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de sera;
  h) coordoneazã Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de sera;
  i) coordoneazã implementarea mecanismelor flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice;
  j) aproba şi promoveazã Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
  k) organizeazã activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii tari;
  l) stabileşte, dupã caz, prin actele de reglementare, valori limita de emisie mai restrictive şi mãsurile necesare în vederea respectãrii plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a incarcarilor şi nivelelor critice.
    ART. 60
  (1) Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de sera şi condiţiile de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (2) Gestionarea durabila şi unitarã a resursei disponibile de credite de emisii de gaze cu efect de sera se realizeazã prin structuri special constituite, în cadrul Administraţiei Fondului pentru mediu.
    ART. 61
  Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, prin autoritãţile publice din subordinea sa, supravegheazã şi controleazã aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:
  a) dispune încetarea temporarã sau definitiva a activitãţilor generatoare de poluare, în vederea aplicãrii unor mãsuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;
  b) solicita aplicarea mãsurilor tehnologice, a restrictiilor şi interdictiilor în scopul prevenirii, limitãrii sau eliminãrii emisiilor de poluanti;
  c) solicita luarea mãsurilor în vederea respectãrii nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
    ART. 62
  Deţinãtorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligaţi sa întreţinã perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonica şi eoliana.
    ART. 63
  Autoritãţile cu responsabilitãţi privind securizarea frontierei au obligaţia sa nu permitã intrarea/ieşirea din ţara a surselor mobile poluante care nu respecta prevederile legale în vigoare.
    ART. 64
  Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii în domeniu:
  a) sa respecte reglementãrile privind protecţia atmosferei, adoptând mãsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluantilor atmosferici;
  b) sa doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi sa asigure corecta lor funcţionare;
  c) sa asigure personal calificat şi sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
  d) sa imbunatateasca performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi sa nu punã în exploatare instalaţiile prin care se depãşesc limitele maxime admise prevãzute în legislaţia în vigoare;
  e) sa asigure, la cererea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitãţii generatoare de poluare;
  f) sa asigure mãsuri şi dotãri speciale pentru izolarea şi protecţia fonica a surselor generatoare de zgomot şi vibratii, astfel încât sa nu conducã, prin funcţionarea acestora, la depãşirea nivelurilor limita a zgomotului ambiental
    CAP. XI
  Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre
    ART. 65
  Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin mãsuri adecvate de gospodãrire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinãtorii, cu titlu sau fãrã titlu.
    ART. 66
  (1) Reglementãrile privind modalitãţile de investigare şi evaluare a poluarii solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calitãţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
  (2) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autoritãţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calitãţii mediului geologic în scopul evaluãrii stãrii actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.
    ART. 67
  Controlul respectãrii reglementãrilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasã a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizeazã şi se exercita de autoritãţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, dupã caz, de alte autoritãţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.
    ART. 68
  Deţinãtorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoana fizica sau juridicã care desfãşoarã o activitate pe un teren, fãrã a avea un titlu juridic, au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa previnã, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãţii mediului geologic;
  b) sa asigure luarea mãsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
  c) sa respecte orice alte obligaţii prevãzute de reglementãrile legale în domeniu.
    ART. 69
  Deţinãtorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoana fizica sau juridicã care desfãşoarã o activitate pe un astfel de teren, fãrã a avea un titlu juridic, au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa menţinã suprafata impadurita a fondului forestier, a vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisã reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege;
  b) sa exploateze masa lemnoasã în condiţiile legii precum şi sa ia mãsuri de reimpadurire şi, respectiv de completare a regenerarilor naturale;
  c) sa gestioneze corespunzãtor deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevãzute de lege;
  d) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversitatii pãdurilor şi a echilibrului ecologic;
  e) sa respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
  f) sa asigure aplicarea mãsurilor specifice de conservare pentru pãdurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioarã de altitudine a vegetatiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea pãduri;
  g) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pãşunile împãdurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apa;
  h) sa asigure exploatarea raţionalã, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
  i) sa exploateze resursele pãdurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
  j) sa exploateze pajistile, în limitele bonitaţii, cu numãrul şi speciile de animale şi în perioada stabilitã, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
  k) sa protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
  l) sa sesizeze autoritãţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activitãţi care afecteazã ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
    CAP. XII
  Protecţia aşezãrilor umane
    ART. 70
  Pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi, dupã caz, persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa imbunatateasca microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apa din interiorul localitãţilor şi din zonele limitrofe acestora, sa infrumuseteze şi sa protejeze peisajul, sa menţinã curãţenia stradala;
  b) sa prevadã, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagistica şi ecologica a zonelor deteriorate, mãsuri de protecţie sanitarã a captarilor de apa potabilã şi lucrãri de apãrare impotriva inundatiilor;
  c) sa respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activitãţi, fãrã a prejudicia ambientul, spaţiile de odihna, tratament şi recreere, starea de sãnãtate şi de confort a populaţiei;
  d) sa informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru sãnãtatea populaţiei şi mediu;
  e) sa respecte regimul de protecţie specialã a localitãţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfãşurarea unor activitãţi cu efecte dãunãtoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
  f) sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologica, estetica şi recreativa;
  g) sa reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporarã sau permanenta, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfãşurarea unor activitãţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitãţilor, cu predominanta în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
  h) sa nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitari necontrolate de deşeuri de orice fel;
  i) sa adopte mãsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi inframusetarea, dupã caz, a clãdirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clãdiri, a arborilor şi arbustilor decorativi;
  j) sa initieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizarii.
    ART. 71
  Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevãzute în planurile urbanistice este interzisã.
    ART. 72
  La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respecta prevederile prezentei ordonanţe de urgenta şi a reglementãrilor speciale şi se prevãd, în mod obligatoriu, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagistica şi ecologica a zonelor deteriorate şi mãsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitarã a captarilor de apa potabilã şi lucrãri de apãrare impotriva inundatiilor.
    ART. 73
  Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.
    CAP. XIII
  Comitetul regional pentru protecţia mediului
    ART. 74
  (1) La nivelul fiecãrei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizeazã un Comitet regional pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
  (2) Componenta Comitetului regional este urmãtoarea:
  a) un reprezentant al autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
  b) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
  c) un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
  d) un reprezentant al agentiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectiva, desemnat de cãtre Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului;
  e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectiva al Garzii Naţionale de Mediu;
  f) un reprezentant desemnat de autoritatea publica centrala în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui judeţ din regiunea respectiva;
  g) un reprezentant al autoritãţii publice în domeniul sãnãtãţii, din regiunea respectiva;
  h) un reprezentant al autoritãţii publice centrale din domeniul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale, din regiunea respectiva;
  i) un prefect din regiunea respectiva, nominalizat de autoritatea publica centrala în domeniul administraţiei publice;
  j) un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectiva;
  k) un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectiva;
  l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectiva, desemnat de agenţia regionala pentru protecţia mediului;
  m) un reprezentant al autoritãţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;
  n) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectiva.
  (3) Reprezentanţii autoritãţilor publice sunt desemnaţi de conducãtorii autoritãţilor respective.
  (4) Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţioneazã în cadrul acestuia numai pe durata exercitãrii mandatului funcţiei pe care o reprezintã.
  (5) Comitetul regional colaboreazã cu agenţia regionala pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are urmãtoarele atribuţii:
  a) avizeazã planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi analizeazã stadiul realizãrii acestora;
  b) avizeazã lista de proiecte prioritare care urmeazã sa fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmãreşte aplicarea lor;
  c) evalueaza stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective şi recomanda acţiunile prioritare pentru conformare;
  d) stabileşte programe de educare şi de constientizare a publicului privind protecţia mediului.
  (6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de cãtre agenţia regionala pentru protecţia mediului.
  (7) Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publica, la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii.
  (8) Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
    CAP. XIV
  Atribuţii şi raspunderi
  SECŢIUNEA 1
  Atribuţii, raspunderi ale autoritãţilor pentru protecţia mediului
    ART. 75
  Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) reactualizeazã strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevãzute în prezenta ordonanta de urgenta;
  b) elaboreazã recomandãrile şi acţioneazã pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale;
  c) coordoneazã activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;
  d) coreleazã planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte mãsuri de reconstrucţie ecologica;
  e) creeazã sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
  f) stabileşte infrastructura pentru informaţia spatiala care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activitãţilor care pot avea un impact asupra mediului;
  g) iniţiazã proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementãri şi proceduri specifice;
  h) avizeazã normele şi reglementãrile referitoare la activitãţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autoritãţi şi controleazã aplicarea acestora;
  i) organizeazã sistemul naţional de monitorizare integrata a calitãţii mediului, coordoneazã activitatea acestuia şi asigura informarea autoritãţii centrale pentru sãnãtate privind rezultatele monitorizarii contaminarii radioactive a mediului;
  j) creeazã cadrul institutional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare şi control al mediului;
  k) implementeaza politicile, strategiile şi reglementãrile de protecţia mediului prin Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului;
  l) numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activitãţi care implica organisme modificate genetic;
  m) asigura, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, dupã caz;
  n) elaboreazã şi implementeaza programe şi elaboreazã materiale educative privind importanta protecţiei mediului;
  o) urmãreşte, în sfera sa de competenta, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte;
  p) urmãreşte şi analizeazã aplicarea prezentei ordonanţe de urgenta, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
  q) colaboreazã cu organizaţii şi autoritãţi similare din alte tari şi reprezintã Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
  r) aplica sancţiuni, prin Garda Nationala de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activitãţilor;
  s) colaboreazã cu autoritãţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuãrii efectelor negative ale activitãţilor economice asupra mediului şi încurajeazã introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
  t) pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;
  t) se consulta periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societãţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului;
  u) identifica, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeazã protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii elementelor de mediu;
  v) realizeazã activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Nationala de Mediu;
  w) colaboreazã cu autoritãţile publice de protecţie civilã pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a interventiilor în caz de poluari sau accidente ecologice;
  x) elaboreazã Programul Operational Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementarii şi gestionãrii asistenţei financiare alocate acestui program;
  y) declara, cu informarea Guvernului, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale tarii şi elaboreazã, împreunã cu alte autoritãţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlãturarea riscului survenit în aceste zone. Dupã eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stãrii mediului, zona respectiva este declarata reintrata în normalitate.
    ART. 76
  (1) Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului, instituţie publica cu personalitate juridicã, finanţatã integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
  (2) Structura organizatoricã, numãrul de personal, atribuţiile şi competentele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 77
  Autoritãţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridicã, finanţate integral de la bugetul de stat.
    ART. 78
  Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competenta pentru protecţia mediului solicita informaţiile necesare altor autoritãţi publice centrale, autoritãţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice.
    ART. 79
  (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Garzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incinta unde se desfãşoarã o activitate generatoare de impact asupra mediului.
  (2) Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului sunt prevãzute cu girofar de culoare albastra şi avertizare acustica.
  (3) Persoana fizica sau juridicã prejudiciata ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
  (4) În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale, personalul prevãzut la alin. (1) are acces numai în prezenta personalului specializat al acestora, dupã caz.
  (5) În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apãrare, ordine publica şi securitate nationala controlul se realizeazã de cãtre personalul specializat din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
  SECŢIUNEA a 2-a
  Atribuţii şi raspunderi ale altor autoritãţi centrale şi locale
    ART. 80
  Autoritãţile administraţiei publice centrale au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile prezentei ordonanţe de urgenta.
  b) sa asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;
  c) sa elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta;
  d) sa asigure pregãtirea şi transmiterea cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele, pentru care este necesarã evaluarea de mediu;
  e) sa asigure, în structura lor organizatoricã, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate;
  f) sa dezvolte, cu sprijinul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi sa asiste unitãţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe;
  g) sa elaboreze normele şi reglementãrile specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi sa le înainteze pentru avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
    ART. 81
  Autoritãţile publice cu responsabilitãţi în domeniile dezvoltãrii şi prognozei au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
  a) elaboreaza politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltãrii durabile, cu luarea în considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
  b) integreaza în politica proprie mãsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi mãsuri de prevenire a dezastrelor;
  c) elaboreazã Planurile de dezvoltare regionala şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare;
  d) coopereazã cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate;
  e) colaboreazã cu autoritãţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din surse externe.
    ART. 82
  Autoritatea publica centrala pentru sãnãtate are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) organizeazã şi coordoneazã activitatea de monitorizare a stãrii de sãnãtate a populaţiei în relatie cu factorii de risc din mediu;
  b) asigura supravegherea şi controlul calitãţii apei potabile şi de imbaiere, precum şi calitatea produselor alimentare;
  c) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, reglementãri privind calitatea şi igiena mediului şi asigura controlul aplicãrii acestora;
  d) colaboreazã cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului în managementul calitãţii mediului în relatie cu starea de sãnãtate a populaţiei;
  e) colaboreazã cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului în autorizarea activitãţilor prevãzute la art. 24 şi 39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activitãţi;
  f) exercita controlul de specialitate în domeniul activitãţilor prevãzute de art. 24-28, şi art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, a lucrãtorilor şi a mediului şi transmite autoritãţilor competente rezultatele controalelor şi mãsurile adoptate;
  g) colaboreazã cu celelalte autoritãţi publice centrale cu reţea sanitarã proprie, pentru cunoaşterea exactã a stãrii de sãnãtate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igiena a mediului din domeniul lor de activitate;
  h) colaboreazã, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sãnãtate în relatie cu mediul.
    ART. 83
  Ministerul Apãrãrii Naţionale are urmãtoarele atribuţii:
  a) elaboreazã norme şi instrucţiuni, specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanta cu legislaţia privind protecţia mediului;
  b) supravegheazã respectarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activitãţile din zonele militare;
  c) controleazã acţiunile şi aplica sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar;
  d) asigura realizarea evaluãrii impactului asupra mediului, a raportului de amplasament şi, dupã caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de cãtre autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, numai pentru proiectele şi activitãţile din zonele militare;
  e) asigura informarea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizarii emisiilor de poluanti şi a calitãţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentala datoratã activitãţii desfãşurate.
    ART. 84
  Autoritãţile publice centrale în domeniul securitãţii naţionale au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) realizeazã activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfãşoarã acţiuni de control, îndrumare şi coordonare, în scopul pãstrãrii şi menţinerii echilibrului ecologic în domeniile sale de activitate;
  b) elaboreazã norme şi instrucţiuni specifice, în concordanta cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenta, în domeniile sale de activitate;
  c) supravegheazã respectarea de cãtre personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru activitãţile proprii;
  d) controleazã şi aplica sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului în domeniul sau de activitate;
  e) asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activitãţilor proprii prin structuri specializate, certificate de cãtre autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului.
    ART. 85
  Autoritatea publica centrala pentru educaţie şi cercetare asigura:
  a) adaptarea planurilor şi programelor de învãţãmânt la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru constientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu;
  b) promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care rãspund prioritatilor stabilite de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului;
  c) elaborarea programelor educaţionale în scopul formãrii unui comportament responsabil fata de mediu;
  d) elaborarea programelor şi studiilor specifice de cercetare ştiinţificã privind controlul produselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
  e) colaboreazã cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului în autorizarea activitãţilor prevãzute la art. 39, din domeniul sau de activitate;
  f) exercita controlul de specialitate pentru activitãţile prevãzute de art. 39, din domeniul sau de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, a lucrãtorilor şi a mediului şi transmite autoritãţilor competente rezultatele controalelor şi mãsurile adoptate.
    ART. 86
  Autoritatea publica centrala în domeniile economiei şi comerţului are urmãtoarele atribuţii:
  a) elaboreza politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
  b) elaboreazã şi aplica la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanta cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta;
  c) elaboreazã politica în domeniul reciclarii şi valorificãrii deşeurilor industriale;
  d) dezvolta şi promoveazã legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenta;
  e) colaboreazã cu alte autoritãţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizãrii tehnologiilor curate;
  f) colaboreazã la elaborarea şi promovarea normelor care asigura implementarea cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii pentru anumite categorii de activitãţi industriale;
  g) încurajeazã introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice;
  h) promoveazã norme şi asigura implementarea acestora în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase;
  i) exercita controlul de specialitate în domeniul activitãţilor prevãzute de art. 24-28.
    ART. 87
  Autoritatea publica centrala în domeniul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) asigura protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar;
  b) iniţiazã proiecte de acte normative privind volumul de masa lemnoasã ce se recolteaza anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare;
  c) asigura autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
  d) aproba locatiile şi suprafeţele în care urmeazã sa fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea autorizãrii de cãtre autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului;
  e) colaboreazã cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activitãţilor prevãzute la art. 39;
  f) asigura, prin registrul naţional, evidenta suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
  g) aplica principiul coexistentei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole;
  h) asigura informarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi mãsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
    ART. 88
  Autoritatea publica centrala în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) dezvolta planuri şi programe care materializeaza politica nationala de amenajare a teritoriului şi localitãţilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenta şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şi programelor;
  b) elaboreazã şi aplica programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta;
  c) asigura controlul gazelor de esapament;
  d) elaboreazã şi dezvolta planuri de acţiune şi programe privind îmbunãtãţirea, calitãţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibratiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora;
  e) urmãreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin mãsuri impuse unitãţilor care desfãşoarã activitãţi în domeniul turismului şi încurajeazã aplicarea principiilor ecoturismului.
    ART. 89
  Autoritatea publica centrala în domeniul administraţiei şi internelor are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) elaboreazã strategiile în domeniile gospodãririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
  b) elaboreazã norme şi instrucţiuni specifice, în concordanta cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenta, pentru domeniile sale de activitate;
  c) supravegheazã respectarea de cãtre personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru activitãţile proprii;
  d) aplica sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a mediului;
  e) sprijinã autoritãţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului;
  f) participa, potrivit competentelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenta.
    ART. 90
  Autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) aplica prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenta;
  b) urmãresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de cãtre operatorii economici care presteazã servicii publice de gospodãrie comunalã;
  c) adopta programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localitãţilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta;
  d) organizeazã structuri proprii pentru protecţia mediului, colaboreazã cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului şi le informeazã asupra activitãţii desfãşurate;
  e) promoveazã o atitudine corespunzãtoare a comunitãţilor locale în legatura cu importanta protecţiei mediului;
  f) asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea mãsurilor de salubrizare a localitãţilor, de întreţinere şi gospodãrire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;
  g) conserva şi protejeaza spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât sa se asigure suprafata optima stabilitã de reglementãrile în vigoare, în localitãţile în care nu exista posibilitatea asigurãrii acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritara;
  h) supravegheazã operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile;
  i) organizeazã servicii specializate pentru protecţia mediului şi colaboreazã, în acest scop, cu autoritãţile pentru protecţia mediului.
    ART. 91
  Autoritatea nationala în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, reglementãri în domeniul organismelor modificate genetic, pentru figurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sãnãtãţii umane, sãnãtãţii şi bunastarii animalelor;
  b) asigura controlul activitãţilor în domeniul sau de activitate şi al trasabilitatii produselor;
  c) colaboreazã cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluarea potentialelor riscuri care rezulta din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru animale;
  d) informeazã autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi mãsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
    ART. 92
  Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
  a) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, reglementãri în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sãnãtãţii umane, sãnãtãţii şi bunastarii animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor;
  b) elaboreazã, împreunã cu autoritãţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agricultura, silvicultura şi cu autoritatea sanitar veterinara şi pentru siguranta alimentelor, reglementãrile referitoare la produsele biocide, îngrãşãminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi asigura controlul aplicãrii acestora în domeniul sau de competenta;
  c) controleazã trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe piata;
  d) asigura controlul activitãţilor în domeniul sau de activitate şi al trasabilitatii produselor şi comunica autoritãţii centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului.
    ART. 93
  Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenta şi Garda financiarã sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autoritãţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
  SECŢIUNEA a 3-a
  Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
    ART. 94
  (1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
  a) solicita şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta şi a legislaţiei subsecvente;
  b) respecta condiţiile din actele de reglementare obţinute;
  c) nu pun în exploatare instalaţii ale cãror emisii depãşesc valorile limita stabilite prin actele de reglementare;
  d) persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi cu impact semnificativ asupra mediului organizeazã structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
  e) asista persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenta mãsurãtorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le faciliteazã controlul activitãţilor ai cãror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
  f) asigura accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
  g) realizeazã, în totalitate şi la termen, mãsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control;
  h) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activitãţii;
  i) suporta costul pentru repararea prejudiciului şi inlatura urmãrile produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plãteşte";
  j) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
  k) asigura evidenta rezultatelor şi raporteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizarii emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
  l) informeazã autoritãţile competente, în caz de eliminari accidentale de poluanti în mediu sau de accident major;
  m) depoziteaza deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
  n) nu ard miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fãrã acceptul autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi fãrã informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenta;
  o) aplica mãsurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestioneazã precum şi pentru refacerea ecologica a acestora;
  p) nu folosesc momeli periculoase în activitãţile de pescuit şi vanatoare, cu excepţia cazurilor special autorizate;
  q) asigura condiţii optime de viata, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sãlbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
  r) asigura luarea mãsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
  s) sa se legitimeze la solicitarea expresã a personalului de inspecţie şi control prevãzut în prezenta ordonanta de urgenta.
  (2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza sau exploateazã resursele subsolului au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
  b) sa anunţe autoritãţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi sa acţioneze pentru refacerea acestuia.
  (3) Persoanele fizice şi juridice care cultiva plante superioare modificate genetic au urmãtoarele obligaţii:
  a) sa solicite şi sa obţinã autorizaţia din partea autoritãţii publice competente pentru agricultura şi sa desfãşoare activitatea pe baza de contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberata în mediu şi pe piata a organismelor modificate genetic;
  b) sa solicite avizul privind amplasarea acestor culturi fata de ariile naturale protejate legal constituite.
  (4) Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii în vederea respectãrii regimului ariilor naturale protejate:
  a) sa cunoascã şi sa respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate;
  b) sa nu desfãşoare activitãţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor, ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta;
  c) sa obţinã acordurile aferente ariilor naturale protejate;
  d) sa permitã accesul în aria naturala protejata a administratorilor sau custozilor precum şi a imputernicitilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
    ART. 95
  (1) Rãspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpa. În cazul pluralitãţii autorilor, rãspunderea este solidarã.
  (2) În mod excepţional, rãspunderea poate fi şi subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementãrilor specifice.
  (3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizeazã conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta şi a reglementãrilor specifice.
    CAP. XV
  Sancţiuni
    ART. 96
  (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale:
  1. obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autoritãţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizarii şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
  2. obligaţiile persoanelor juridice de a tine evidenta stricta a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competenta pentru protecţia mediului;
  3. obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substantele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului şi de a anunta iminenta producerii unor descãrcãri neprevãzute sau accidentale autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi de apãrare civilã;
  4. obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevãzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;
  5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substanţe radioactive;
  6. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonica şi eoliana;
  7. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a preveni, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãţii mediului geologic;
  8. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cat şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevãzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrata de mediu;
  9. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a nu arde miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fãrã acceptul autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi fãrã informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenta;
  10. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a lua mãsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
  11. obligaţiile deţinãtorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna salbatica existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservãrii biodiversitatii, precum şi exploatãrii durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurãtor şi sãnãtãţii umane;
  12. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, sa adopte şi/sau sa aplice mãsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi infrumusetarea clãdirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clãdiri, a arborilor şi arbustilor decorativi;
  13. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, dupã caz, sa prevadã la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagistica şi ecologica a zonelor deteriorate şi mãsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitarã a captarilor de apa potabilã şi lucrãri de apãrare impotriva inundatiilor;
  14. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevãzute în planurile urbanistice;
  15. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, de a nu degrada mediul prin depozitari necontrolate de deşeuri de orice fel;
  16. obligaţia desfãşurãrii pe suprafata ariilor naturale protejate şi în vecinãtatea acestora numai a acelor activitãţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate;
  17. obligaţia obţinerii acordurilor aferente ariei naturale protejate;
  18. obligaţia de a nu distruge sau degrada panourile informative şi indicatoare, construcţiile, imprejmuirile, barierele, plãcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajãri de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate;
  19. obligaţia de a aprinde şi folosi focul deschis doar în vetrele special amenajate şi semnalizate în acest scop de cãtre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
  20. obligaţia de a nu abandona deşeuri pe teritoriul ariilor naturale protejate şi de a le evacua de pe suprafata ariei naturale protejate sau de a le depozita doar în locuri special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacã exista;
  21. obligaţia de a nu intra pe surafata ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afarã drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
  22. obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
  23. obligaţia de a se legitima la solicitarea expresã a personalului de inspecţie şi control prevãzut în prezenta ordonanta de urgenta;
  24. obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile stiintiice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specialã ale parcurilor naturale şi obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate în afarã zonelor de conservare specialã dacã acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective;
  25. obligaţia de a permite accesul în aria protejata a administratorilor sau custozilor precum şi a imputernicitilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
  (2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 10000 lei (RON) la 15000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 35000 lei (RON) la 40000 lei (RON), pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale:
  1. obligaţia persoanelor juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale;
  2. obligaţia efectuãrii bilanţului de mediu, în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu şi, respectiv, a efectuãrii raportului de amplasament în procedura de obţinere a autorizaţiei integrate de mediu, conform deciziei autoritãţii competente pentru protecţia mediului;
  3. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale privind îmbunãtãţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apa din interiorul localitãţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a infrumuseta şi proteja peisajul, de a menţine curãţenia localitãţilor;
  4. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru mediu şi sãnãtatea populaţiei;
  5. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologica, estetica şi recreativa;
  6. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfãşurãrii unor activitãţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitãţilor, cu predominanta în spaţiile, destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporarã sau permanenta;
  7. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
  8. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile;
  9. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a avea servicii specializate pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autoritãţile pentru protecţia mediului;
  10. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradala, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora;
  11. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fãrã a prejudicia ambientul, spaţiile de odihna, tratament şi recreere, starea de sãnãtate şi de confort a populaţiei;
  12. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare;
  13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluãrilor de mediu, evaluãrilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de amplasament;
  14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura mãsuri şi dotãri speciale pentru izolarea şi protecţia fonica a surselor generatoare de zgomot şi vibratii, de a verifica eficienta acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depãşesc pragul fonic admis;
  15. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranta şi folosire, în condiţii în care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
  16. obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar ingrasamintele  chimice  şi produsele  de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevãzut toate mãsurile de securitate;
  17. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu cultiva sau testa, dupã caz, plantele superioare modificate genetic, la o distanta mai mica de 15 km fata de limita ariilor naturale protejate;
  18. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi ingrasamintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite mãsuri speciale de protecţie;
  19. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, autoritãţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de baza melifera şi stuparit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare, dupã o prealabilã înştiinţare prin mass-media;
  20. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada infloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
  21. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activitãţile de pescuit şi vanatoare, cu excepţia cazurilor special autorizate;
  22. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, şi de avansare a soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin actul de reglementare, precum şi monitorizarea proprie pana la îndeplinirea acestora;
  23. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestioneazã suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica, de a aplica mãsurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului;
  24. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viata animalelor sãlbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
  25. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care sa ducã la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice de pe cuprinsul tarii;
  26. desfãşurarea de activitãţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piata interna a plantelor şi animalelor din flora şi fauna salbatica, terestra şi acvatica, sau a unor pãrţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspãta ori semiprelucrata, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
  27. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care prospecteaza, exploreaza sau exploateazã resursele naturale de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
  28. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrãrile de asigurare a migrarii faunei acvatice şi de ameliorare a calitãţii apei prevãzute în actele de reglementare;
  29. obligaţia persoanelor juridice de a aplica mãsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activitãţile care implica organisme modificate genetic;
  30. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descãrcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
  31. obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentala a apelor şi a zonelor de coasta;
  32. obligaţia persoanelor fizice şi juridice sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce poluarea apelor de suprafata;
  33. obligaţia persoanelor fizice şi juridice sa nu deverseze în apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase;
  34. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafata şi în zonele umede deşeuri de orice fel;
  35. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafata şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrica, narcotice sau alte substanţe periculoase,
  (3) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice şi de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale:
  1. obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activitãţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;
  2. obligaţia titularilor activitãţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare, din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competenta de protecţia mediului în derularea acestor proceduri;
  3. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a obţine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, dupã caz, şi al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, pentru amplasarea proiectelor şi/sau desfãşurarea oricãrei activitãţi susceptibile sa genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate;
  4. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau inceta activitãţile generatoare de poluare la cererea autoritãţilor pentru protecţia mediului;
  5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenta mãsurãtorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;
  6. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autoritãţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnãrii sau emiterii documentului care atesta încheierea uneia dintre procedurile prevãzute la art. 10 alin. (2);
  7. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activitãţilor ai cãror titulari sunt şi prelevarea de probe;
  8. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului;
  9. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen mãsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului;
  10. obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile mãsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activitãţilor cu organisme modificate genetic;
  11. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrãşãminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
  12. introducerea pe teritoriul tarii, cu excepţia cazurilor prevãzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna salbatica, fãrã acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Romane şi, dupã caz, a autoritãţii centrale pentru sãnãtate;
  13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunãtãţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale cãror emisii depãşesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
  14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a inlatura urmãrile produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plãteşte".
  (4) Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenta, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului şi gospodãririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cota de 25%, aferentã fondului de stimulare a personalului, se vireazã de cãtre unitãţile Trezoreriei Statului în contul autoritãţii din care face parte agentul constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrãtoare de la primirea acestora, şi este evidenţiatã într-un cont distinct care se gestioneazã în regim extrabugetar.
    ART. 97
  (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevãzute la art. 96 se realizeazã de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Garzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, cadre de poliţie, jandarmi şi personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale, împuternicit în domeniile sale de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
  (2) Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 96 se realizeazã şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
  (3) Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001  privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
  (4) Contravenientul poate achitã, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
  (5) Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autoritãţilor prevãzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementãrilor legale, cu toate efectele prevãzute de legislaţia în vigoare.
    ART. 98
  (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda penalã de la 55000 lei (RON) la 60000 lei (RON), urmãtoarele fapte, dacã au fost de natura sa punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animala sau vegetala:
  1. arderea miristilor, stufului, tufarisurilor şi vegetatiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
  2. poluarea accidentala datoritã nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, functionarii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
  (2) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penalã de la 65000 lei (RON) la 70000 lei (RON), urmãtoarele fapte, dacã au fost de natura sa punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animala sau vegetala:
  1. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţa, în apa, în atmosfera sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;
  2. nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevãzute de actele normative în vigoare;
  3. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorarea animalelor sãlbatice şi a pestilor, în scopul consumului sau al comercializãrii;
  4. producerea de zgomote peste limitele admise, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea umanã;
  5. nerespectarea restrictiilor şi a interdictiilor la vanat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrala, potrivit reglementãrilor specifice;
  6. continuarea activitãţii dupã suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;
  7. nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a ingrasamintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate;
  8. prezentarea, în lucrãrile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false;
  9. producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piata şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase, fãrã respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natura în scopul eliminãrii acestora;
  10. importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restrictionate;
  11. transportul şi tranzitul de substarite şi preparate periculoase, cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare;
  12. omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
  13. producerea, livrarea şi utilizarea ingrasamintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate;
  14. desfãşurarea de cãtre persoanele juridice de activitãţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fãrã a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevãzute de reglementãrile specifice;
  15. cultivarea plantelor superioare modificate genetic de cãtre persoanele fizice şi juridice ţara autorizaţie din partea autoritãţii publice competente pentru agricultura şi fãrã contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberata în mediu şi pe piata a organismelor modificate genetic.
  (3) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, urmãtoarele fapte, dacã au fost de natura sa punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animala sau vegetala:
  1. nerespectarea interdictiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrãşãminte chimice;
  2. provocarea, datoritã nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiatii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminarii mediului, aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
  3. descãrcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau provocarea, cu ştiinţa, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
  (4) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, urmãtoarele fapte:
  1. continuarea activitãţii dupã dispunerea încetãrii acesteia;
  2. neluarea mãsurilor de eliminare totalã a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;
  3. refuzul intervenţiei în cazul poluarii accidentale a apelor şi a zonelor de coasta;
  4. refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţara a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi introducerea în ţara a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna salbatica, fãrã acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului;
  5. aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
  6. provocarea, cu ştiinţa, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
  (5) În situaţia în care infracţiunile pedepsite conform alin. (3) şi (4) au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmãrile prevãzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materialã importanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
  (6) Tentativa se pedepseşte.
    ART. 99
  (1) Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de cãtre organele de urmãrire penalã, conform competentelor legale.
  (2) Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege, de cãtre comisarii Garzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, a sãvârşirii oricãreia dintre infracţiunile prevãzute la art. 98, se aduce de îndatã la cunostinta organului de urmãrire penalã competent potrivit legii de procedura penalã.
    CAP. XVI
  Dispoziţii tranzitorii şi finale
    ART. 100
  În sensul prezentei ordonanţe de urgenta autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului este Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor.
    ART. 101
  În scopul aplicãrii eficiente a mãsurilor de protecţie a mediului  domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta ordonanta de urgenta se vor reglementa prin acte normative speciale.
    ART. 102
  În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, titularii de activitãţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia sa depunã la autoritatea competenta pentru protecţia mediului documentaţia completa, conform legislaţiei în vigoare la data solicitãrii actului de reglementare.
    ART. 103
  Regulile generale privind respectarea regimului ariilor naturale protejate şi sancţionarea contravenţiilor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
    ART. 104
  Prezenta ordonanta de urgenta intra în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia urmãtoarelor prevederi:
  a) art. 14 alin. (3) care intra în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activitãţile puse în funcţiune dupã 30 octombrie 1999;
  b) art. 14 alin. (3) care intra în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activitãţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999;
  c) art. 21 alin. 1) lit. d) şi e) care intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
    ART. 105
  La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga:
  a) Legea nr. 137/1995  privind protecţia mediului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
  b) orice alte dispoziţii contrare.
                               PRIM-MINISTRU
                          CALIN POPESCU-TARICEANU
                              Contrasemneazã:
                              ---------------
                 Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,
                               Sulfina Barbu
          Ministrul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale,
                              Gheorghe Flutur
          Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
                               Gheorghe Dobre
                       Ministrul finanţelor publice,
                     Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
  Bucureşti, 22 decembrie 2005.
  Nr. 195.
                                ------- |
|
